Am aşteptat toată săptămâna partida de la Cluj. Credeam, speram de fapt, că vom vedea un meci de calitate. CFR juca acasă şi nu avea atât de mult de pierdut. FCSB venea cu aura echipei în care dragonii Coman, Tănase, Man sau Moruţan scuipă flăcări de gol spre orice poartă. Din păcate, sluţenia Ligii 1 a ieşit la suprafaţă în toată “splendoarea”.
Au ajutat la acest fiasco şi câţiva factori colaterali. Gazonul a fost o mizerie atipică gospodarilor ardeleni. Mingea ţopăia ca pe tăpşan, o adevărată oroare estetică pentru jucători. Apoi, delegarea lui Istvan Kovacs a fost cel puţin nefericită. E drept că, în 2020, să te legi de localitatea în care trăieşte un arbitru este un alibi căutat din timp.
Pe de altă parte, însă, dacă poţi să eviţi o astfel de situaţie, de ce să nu o faci? Poate pentru că bine-plătitului Vassaras i-a fost frică să îi dea meciul lui Haţegan de teamă să nu îl facă praf şi să adauge o piatră de fluierul acestuia, la început de an competiţional? Kovacs nu a arbitrat rău, dar a întors meciul cu o decizie jumi-juma! Dacă eşti la FCSB, ţipi cu acoperire acum. Ce ar fi hotărât cu VAR? Nu vom afla vreodată.
Pe lângă decorul hidos şi “judecătorul” controversat, cazul de la Cluj a avut parte şi de nişte actori slabi. Te iei cu mâinile de cap, dacă eşti Gigi Becali şi vezi cum talentaţii tăi de milioane nu sunt în stare să dea un şut pe poartă în faţa rivalei la titlu!
Coman, altfel un fotbalist cu potenţial uriaş, are tupeul să vorbească de arbitraj şi să critice stilul “lungă pe atacant” al lui Dan Petrescu. Alo, Florinele, dacă nu pui piciorul pe “varză” în partidele astea, nu vei ajunge niciodată în Premier League sau La Liga.
Tupeul e bun pe teren. În faţa camerelor nu face decât să te arate drept un puşti cu figuri de superstar. Atitudinea lui Vintilă, care a încercat şi el să bage prestaţia jenantă a celor de la FCSB sub preş, e altă dovadă de caracter slab.
De cealaltă parte, CFR Cluj a arătat ca bărbatul cu muşchi de la sală căruia stă să îi crape venele de la atâta tras de fiare. Are putere, dă la o parte adversarii firavi, dar nu îţi vine să te afişezi cu el prin Europa. Da, Petrescu şi-a făcut lecţiile, el ştie doar că vrea să câştige.
E de apreciat, doar că, privind spre viitor, Deac şi Vinicius nu vor da doar peste plăpânzi ca Man sau Moruţan. Sevilla e altceva, fie ea şi într-o formă sportivă precară. Şi bubuială nu va ţine la nesfârşit. Până atunci, începutul lui 2020 mă face să mă întreb, trist, cât ne mai obligaţi să fardăm urâţenia din Liga 1?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER